Acomodarea la gradinita se poate face si cu bucurie!

Ploiestiul in CuloriOdata cu deschiderea anului scolar imi este dat sa citesc tot felul de povesti horror despre acomodarea la gradinita, anxietate de separare, lacrimi si resemnare. Oameni buni, in povestea asta sunt implicate suflete de copii ce pot suferi ani si ani zile dupa astfel de experiente traumatizante… Acomodarea la gradinita poate fi facuta si cu bucurie si nici macar nu e atat de greu!
Prima noastra experienta privind acomodarea la gradinita a fost Continue reading

Calutul curcubeu

Mascota PICCapitolul I
Fapturile
Traia candva in imparatia curcubeului un cal. Iar calul acesta era atat de iubit, cum orice Faptura din inaltul cerului isi dorea. Desigur, exista undeva o zana plapanda, iubita de toate vietatile pamantului, dar despre ea vom povesti mai tarziu, cand numai stelele vor lumina cararile padurii unde zanuta locuia.
Pe calul nostru il chema Pic, pentru ca el avea cate un pic din fiecare insusire buna ce putea exista in imparatia curcubeului. Avea frumusetea tuturor culorilor curcubeului la un loc, caci coama si coada acestuia atinsesera insusi Marele Curcubeu cand Pic invatase sa zboare. Aripile lui, spre deosebire de cele ale celorlalte Fapturi din inaltul cerului, erau transparente, iar prin ele se puteau zari norii si, uneori, Pasarile-Azur. Pic avea o inima buna. El iubea pe oricine intalnea, oricat de bun sau de rau ar fi fost acesta, si nu avea obiceiul sa judece Fapturile caci, gandea el, fiecare dintre acestea avea bucatica ei de lucru bun inlauntru. Pic gasea iubire in tot ceea ce intalnea, iar ochii lui sclipeau de bucurie din prima clipa a diminetii, cand Pasarile-Azur incepeau a canta. Calutul nostru mai avea o calitate: din bucuria lui, el impartea bucurie oricarei Fapturi, iar fiecare zambet primit inapoi ii umplea inima de fericire si ii dadea putere sa zboare in inaltul cerului sus, sus, pana aproape de soarele lumii. O data a zburat atat de sus, incat nimeni nu l-a mai zarit.
In imparatia curcubeului traiau tot felul de fapturi. Pasarile-Azur erau tare galagioase si certarete, dar Fapturile le iubeau mult, pentru ca dimineata ele cantau, iar cantul lor impletea sunetul clopoteilor cu muzica sferelor si, timp de patru minute pe zi, vazduhul se umplea de uimire. Pana la urma, Pasarile-Azur erau si bune, si rele in acelasi timp, adica, intr-un fel, erau normale.
Cele mai interesante Fapturi erau Norii, pentru ca nicioadata nu ii puteai gasi asa cum i-ai lasat. Ei aveau obiceiul ciudat de a-si schimba forma, deci nu se plictiseau niciodata. Ba, mai mult decat atat, Norilor le placeau prietenii, asa ca uneori se intelegeau atat de bine intre ei, incat se contopeau intr-un nor mai mare si luau forma iubirii. Desigur, invatasera asta de la Pic, dar el nu recunostea caci, am uitat sa va spun, calutul nostru era si un pic modest.
In imparatia curcubeului salasluia ascuns intr-un nor verde un Dragon. Dragonul asta era mic cam cat un dovlecel de pe pamant, dar era atat de rau, incat toate Fapturile din inaltul cerului se fereau de el. Avea doua defecte faptura asta nesuferita. Cand era trist, isi sufla nasul, iar norii o luau razna si nu mai stiau ce au de facut, asa ca incepeau cu totii sa planga, ba unii chiar strigau inspaimantati, pana ce in imparatie se isca furtuna. Al doilea defect al Dragonului era acela ca mintea atat de tare, incat nimeni, dar chiar nimeni nu voia sa mai stea de vorba cu el. Asa ca bietul dragon locuia singur si abatut in norul lui, iar din cauza tristetii, uneori isi sufla nasul si cate o ora intreaga, spre disperarea Fapturilor, si mai ales a gazelor care ameteau cam tare pe timp de furtuna.
Cel mai spectaculos din imparatie era Marele Curcubeu, cea mai mare Faptura si, desi nimeni nu declarase asta oficial, era un fel de imparat. El nu vorbea, dar cateodata impartea culori, iar asta le facea foarte fericite pe Fapturi. Pic a invatat sa zboare cand avea trei zile, exact cand Marele Curcubeu dormea si era putin neatent. Asa a ajuns Pic sa atinga din greseala insusi Marele Curcubeu si sa aiba coama si coada colorate. Dar asta e un secret.

Ma iubesc inaintea iubirii pentru copiii mei

10530517_617387855047182_6916110435937476443_oMi-am dorit copii multi, inainte de a realiza ce inseamna asta. Cand visul mi s-a implinit, mi-am dat seama ca, sa cresti patru copii, sa ii educi, sa le creezi amintiri frumoase, sa le formezi un mod sanatos de a intelege viata, sa le insufli o coloana vertebrala morala dreapta, sa faci fata provocarilor, emotiilor, grijilor, sa intervi doar cand e cazul in conflictele lor, sa le creezi un sistem imunitar puternic, sa nu aplici metode de santaj, manipulare, pedepse sau recompense pe banda rulanta, sa le oferi iubire si timp de calitate tuturor deodata, cand ai doar doua maini, sa gestionezi temeri sau indragosteli de adolescent in timp ce alaptezi, sa faci fata chiotelor de bucurie cand esti nedormita de zeci de nopti, uneori e greu. Da, e minunat, satisfactiile sunt enorme, explozia de iubire e nemarginita, admiratia celor din jur iti da aripi, realizarile la inceput de drum sunt grozave. Dar uneori e greu.

O mama, inainte de orice, are nevoie de o masca de oxigen, caci acea gura de aer viu ii va da puterea de a merge zambind cu pieptul inainte.

O mama echilibrata emotional va muta muntii din loc pentru zambetul implinit al copiilor ei.

Cand o mama ii face cu ochiul sotului ei in timp ce copilul face o boacana inocenta inseamna ca, undeva in sufletul ei, ea e linistita.

Nu fac aici vreo referire privind viata de familie, caci cunosc cateva femei singure ce isi cresc cu putere, pasiune si implinire copiii. Vorbesc acum despre mama ca structura individuala, unica, creata pentru a echilibra intreg universul.

Mama care va scrie acum a invatat sa respire libertate prin toti porii. Mama asta ia lectii de calarie, fuge te miri cand sa simta valurile marii, manaca rosii coapte direct din gradina, danseaza salsa cu sotul ei in fiecare saptamana si cade in extaz cand urmareste razele soarelui iesind din nori la apus. Mama asta isi lasa copiii uneori prin vecini (rude, bona sau prieteni) si isi traieste libertatea la maxim. Iar cand ajunge acasa, mama despre care va povestesc are atat de multa energie si putere incat creste patru copii fericiti, sanatosi si echilibrati.

Mama asta are cam mult tupeu, daca e sa plecam urechea la spusele unora. Si au dreptate, dragii de ei. Ea a avut curajul de a se rupe de normele clasice si de prejudecatile societatii. Si stiti ce? Mama asta rade. Iar cand ea rade, o face cu gura pana la urechi.

Sfera din sticla verde

Gata!, mi-am spus, e timpul sa fac ceva si pentru mine. Ravneam la o cada cu apa fierbinte si cu spuma multa, la fel cum doream sa citesc in liniste cartea abandonata de ceva vreme. Motivul pentru care nu reuseam sa-mi implinesc micile dorinte ascunse este un caraiete mic si dragalas, caruia ii place sa stea atarnat de mine non stop, excat ca puii de maimuta de la zoo. Oh, sa nu ma intelegeti gresit, comparatia in ochii mei e una tare dragalasa, iar ideea de attachment parenting m-a fascinat dintotdeauna, insa nu o simtisem pe pielea mea. Mai am trei fete care, cam de la inceputul existentei lor, mancau si dormeau. Cate 4 ore deodata, in patutul lor. Ei bine, asta mic, ca un adevarat barbat in devenire, stie sa-si ceara drepturile, ignorand total dorintele si nevoile mele. Motiv pentru care azidimineata l-am alaptat zdravan, m-am convins ca e ultrasatul, l-am pus in leganut, am lasat-o pe Lenuta sa stea cu ochii pe el si am fugit. Am dat drumul la apa sa curga in cada cea mare Continue reading

Poze cu bebe si cozonaci

Bebe suparat

Unii dintre prietenii mei sunt incurcati. Adica: de ce postez atatea poze cu bebe, mancare, bebe, mancare? Pai lucrurile stau cam asa:

Impart mai nou patul cu un alt barbat. De care, culmea, sunt indragostita. Si, mai mult decat atat, sotul meu a acceptat schimbarea fara sa cracneasca! Noul membru al familiei, inafara faptului ca se foloseste de sanii mei la orice ora are chef, nu prea stie cum stau lucrurile la noi in casa: ca noaptea dormim si Continue reading

Nevoia de importanta

Desi are o vechime serioasa (l-am scris acum doi ani), am sa postez si pe blog acest articol, pentru a nu-si pierde urma :-):

Nevoia de importanta este o nevoie umana atat de pregnanta, incat darama reguli, stari, relatii. Oamenii vor sa fie importanti si cauta in permanenta sa-si dovedeasca acest lucru. Ratiunea dispare total din cadru, motiv pentru care, de cele mai multe ori, scopul nu este atins, in timp ce sentimentele celor din jur iau directii total gresite si nedorite. Indiferent de ceea ce oamenii fac, are ca scop principal implinirea acesei nemernice nevoi. Dupa parerea mea, importanta e in topul nevoilor umane, as putea spune chiar cu mult deasupra sexului, a iubirii sau a setei Continue reading

Nasterea lui Cristian – o nastere de poveste

Am numarat zi cu zi, saptamana cu saptamana, plina de emotie, pentru ca sarcina sa implineasca cele 37 de saptamani, astfel incat fiul meu, Cristian, sa poata veni in siguranta pe lume. Experimentasem deja 3 nasteri premature, dar cum primii mei copii sunt fete, la momentul acela nu mi-am facut griji. Dupa cum bine se stie, insa, cu baietii nu e chiar de glumit, caci plamanii lor sunt total nepregatiti pentru intalnirea cu aerul pe care noi il respiram binemersi, inainte de cele 37 de saptamani de stat in pantec.

Aveam de indeplinit trei conditii pentru ca declansarea travaliului sa nu puna probleme: 37 de saptamani implinite, sa scap de sinunizita de sarcina ce ma bantuia deja de trei saptamani, astfel incat sa pot respira pe parcursul travaliului si sa termin cartea despre nasterea naturala. In acelasi timp, aveam o dorinta ascunsa: o sedinta foto cu mine insarcinata exact inainte de nastere…

Asa se face ca fix in ziua in care am implinit 37 de saptamani, toate conditiile s-au indeplinit simultan. Mai ramasese doar sedinta foto de facut, asa ca am sunat-o pe Oana Anca Ursu si am rugat-o sa imi deseneze fluturi colorati pe burta, pentru a-l intampina cu bucurie pe Cristian. Si asta nu oricand, ci a doua zi, pentru ca altfel ma va picta la Maternitate! Oana nu a stat nici ea pe ganduri, s-a pus la mintea mea (desi nu ma cunostea), a venit val-vartej la Ploiesti si iata ce minunatie a facut:

Cristina si CristianE drept ca fascinanta pictura plus sedinta foto ne-au ocupat cateva ore zdravene, cu trei fetite curioase printre picioarele nastre, asa ca ne-a prins seara pe baricade…

M-am culcat bucuroasa si multumita, insa Continue reading

Cum am hotarat sa nasc 100% natural

Primele mele nasteri au reprezentat trei experiente total diferite, astfel incat acum, la cea de-a patra sarcina, desi toata lumea imi spunea ca totul va fi usor, emotiile au fost mai mari decat la toate celelalte nasteri la un loc. Totul a inceput cand Vania Limban mi-a spus sa nu iau lucrurile in gluma, deoarece multiparele au un risc crescut de a face ruptura de uter daca li se forteaza contractiile. In acelasi timp, Cristian Posea, medicul meu ce mi-a fost alaturi la toate nasterile, a folosit acelasi tip de exprimare, de genul “nu-ti imagina ca e floare la ureche, pentru ca multiparele sangereaza mai mult la nastere si e posibil sa fie nevoie inclusiv de o transfuzie de sange”. Continue reading

Concursul “Cel mai talentat copil” – Editia I

photo

Clubul “Ploiestiul in culori” si Consiliul Judetean Prahova invita toti copiii din Judetul Prahova sa se inscrie la concursul “Cel mai talentat copil”, ce se va desfasura in perioada 7-8 decembrie 2013, la Sala “Marea Unire” a Palatului Culturii din Ploiesti.
Concursul consta in sustinerea a 6 probe artistice, dupa cum urmeaza: arte plastice (pictura sau desen), muzica, dans modern sau balet, literatura (pozie sau compunere), teatru si fotografie.
Copiii vor participa la toate cele 6 proble artistice, indiferent de faptul ca Continue reading